Violența împotriva arbitrilor, un fenomen care nu mai poate fi ignorat
Fotbalul ar trebui să fie despre pasiune, respect, fair-play și bucuria competiției, nu despre scandaluri și agresiuni. Din păcate, incidentele în care arbitrii ajung să fie victimele violenței ridică tot mai multe semne de întrebare cu privire la comportamentul celor implicați în acest sport.
Cazurile semnalate la Urluiu, Bujoru, Blejești, Siliștea și Voievoda readuc în atenție o problemă gravă: siguranța arbitrilor pe terenul de fotbal. Cinci cazuri care ar trebui să ne facă pe toți să ne întrebăm unde s-a pierdut respectul față de omul care are responsabilitatea de a conduce un meci și de a aplica regulamentul.
Arbitrul poate greși, la fel cum greșesc jucătorii, antrenorii sau conducătorii de club. O decizie controversată poate stârni nemulțumiri, discuții și chiar proteste, însă nimic nu justifică amenințările, intimidarea sau agresiunea fizică. Dezacordul se exprimă prin dialog și prin căile regulamentare, niciodată prin violență.
Cel mai îngrijorător este că asemenea incidente pot descuraja oamenii să mai practice arbitrajul. Cine va mai dori să intre pe teren, să ia decizii și să își asume responsabilitatea unui meci, dacă există riscul să fie insultat, amenințat sau agresat? Fără arbitri, competițiile nu pot avea loc, iar fără respect și siguranță, fotbalul își pierde una dintre valorile fundamentale.
Este nevoie de măsuri ferme din partea comisiilor competente, a organizatorilor, a cluburilor și a tuturor celor care au responsabilități în fotbal. Regulamentele trebuie aplicate, iar orice incident trebuie analizat cu seriozitate, pe baza probelor și a faptelor constatate. În același timp, educația sportivă trebuie să înceapă de la nivelul echipelor, al antrenorilor și al suporterilor.
Fotbalul nu trebuie să devină un loc al fricii. Nicio victorie nu valorează mai mult decât siguranța unui om și nicio înfrângere nu justifică violența. Rivalitatea trebuie să se oprească atunci când fluieră arbitrul, iar respectul trebuie să rămână obligatoriu, indiferent de rezultat.
Este timpul ca aceste incidente să fie tratate cu toată seriozitatea. Pe teren trebuie să existe competiție, emoție și pasiune, nu agresiune. Pentru că, înainte de a fi arbitru, jucător, antrenor sau suporter, suntem cu toții oameni.
Agresiunile nu vor disparea pana nu dispare prodan cu toti arbitri corupti pentru 50 de lei sau 100 lei in plus de barem si mai sunt si arbitri care nu au ce cauta pe un teren de fotbal
Iar aceste lucruri constituie unul din motivele pentru care în anumite meciuri, arbitrii, de frica suporterilor agresivi sau scăpați din junglă, sau a oficialilor și jucatorilor anumitor cluburi, iau decizii în favoarea gazdelor ca să prevină să fie înjurați sau chiar agresați, lucru ce dezavantajează oaspeții. Sunt echipe gazde unde suporterii și oficialii se comportă in mod civilizat, iar arbitrii pot fi corecți și imparțiali, iar aceste echipe când merg in deplasare pot fi dezavantajate de arbitru din cauza suporterilor sau oficialilor sau jucatorilor agresivi care pun presiune pe el…
Să nu mai arbitreze,că oricum arbitreaza cu frică,oricum sunt o grămadă care habar au să fluiere și să ridice steagul ală,nu au jucat fotbal in viata lor și s-au făcut arbitrii
Din păcate la Siliștea nu a fost nimic intenționat, din contra de ce am fi bătut arbitrul la golul egalizator. La momentul marcarii golului egalizator, omul de
ordine aflat in exercitarea atributiilor în zona
terenului s-a bucurat spontan pentru reusita. in
acelasi moment, arbitrul asistent se retragea catre
centrul terenului pentru repunerea jocului.
Din bucurie, omul de ordine a sarit in sus, iar in mod
accidental l-a atins pe arbitrul asistent. A fost un
contact involuntar, fara intentie,fara gest de
agresiune, fara limbaj injurios sau amenintator.
Nu a existat nicio lovitura aplicata cu intentie, nicio
actiune de intimidare sau agresiune asupra
oficialului de joc, asa cum s-ar putea interpreta din
raportul arbitrului central.
Omul de ordine regreta incidentul si îsi cere scuze
public fata de brigada de arbitri pentru acest contact
accidental.
Ajf-u,si mai ales Prodan, nu va lua niciodată în seamă echipele care „se plâng ” de arbitraje. În totdeauna vor spune:”Nu avem altii,pe ăștia îi avem,cu ăștia defilăm”. Mafia e mare la Ajf Teleorman. Dacă-i agresezi măcar verbal,domnii cavaleri ai fluieruluiu,va scrie în raport,ce-a mai mică jignire adresată. Asta pentru a face bani la bugetul Ajf,pentru salariile lu’ Cușcă și Prodan.
Comentariu corect al autorului. Nu mă erijez în avocat al conducerii Ajf,dar cunosc bine zic eu pe Stan Prodan și Alexandru Băjan. Mi-au fost sau le-am fost coleg de echipă,dar să cred că ei instruiesc arbitrii în a avantaja o echipă,nu am nici un dubiu. Am fost suspendat de două ori câte 4 etape,dacă din echipele adverse al Sportingului Videle spun că au fost „furate” la Videle să vină cu argumente,am pierdut puncte și meciuri acasă și nu sa întâmplat și sper să nu se întâmple niciodată incidente. Dar la meciurile din deplasare avem ceva de povestit,nu dau exemple dar am fost pățiți. Noi, cei care conducem fotbalul în localitățile noastre, trebuie să luăm atitudine și să eliminăm din start elementele negative din cadrul echipei sau anturaj. Altfel ,suntem clar pe un drum greșit și mult nu mai este până vom avea Doamne ferește cazuri mai grave. Nu stiu cine trebuie să intervină dar este necesar să o facă rapid. E păcat ca și una din activitătile de destindere și ieșire din viața destul de dificilă a societătii să-și închidă porțile. Să iubim fotbalul înainte de orgolii și rezultate. Să auzim de bine!